TRADITII STRAMOSESTI  DE CRACIUN

 

UMBLATUL CU TURCA

Printre obiceiurile vechi, de Crăciun, la loc de cinste este umblatul cu “turca”.
         Turca este un teatru folcloric legat exclusiv de sărbătoarea Craciunului. Originea acestui obicei nu se cunoaşte, nimeni nu poate da altă explicaţie decăt aceea că aşa s-a pomenit, din moşi si strămoşi, ca la această dată să se umble cu turca.

Se joacă în seara de Crăciun, după ieşirea de la Biserică. Turca este o zeitate în ipostază zoomorfă substituită de feciorul cetei masculine care îmbracă masca de taurină la colindatul de Crăciun.

Turca este cioplită şi sculptată din lemn, întocmai ca un cap de cerb ori ţap, este compusă din, cap, corp şi un bâţ (picior) care se sprijină pe pământ. Capul are două coarne de bovină împodobite cu panglici, bete, clopoţei, flori artificiale, un bot nedefinit de animal (lup, cal, iepure, capră) din lemn pe care purtătorul măştii îl deschide şi îl închide clămpănind ca o barză, cu ajutorul unei sfori ascunse şi o barbă, ca de ţap, din piele de iepure. Corpul Turcii este confecţionat dintr-o faţă de masă, cusută cu un sac, pe care sunt prinse numeroase panglici şi basmale colorate, smocuri din piele de iepure sau fulgi de pasăre şi o coadă în spate.

Trasă peste cap, Turca lasă să se vadă în partea de jos capătul băţului, cioplit ca un phalus care o sprijină, şi gleznele celui care o îmbracă. Masca la care se adaugă şi poziţia aplecată a celui care o poartă, seamănă cu un ciudat patruped (Transilvania de sud şi centrală, Crişana, Sălaj şi, izolat, în Banat).

Turca acţiona independent de membrii cetei de feciori, nu se supunea ordinelor vătafului, se amuza speriind femeile şi copiii, muşca cu ciocul asistenţii curioşi care se apropie  de ea, face loc şi apăra membrii cetei în timpul colindatului, solicita plata atăt căt considera că i se cuvine, ocupa locul de cinste din capul meselor ceremoniale ale cetei. Turcaşul, feciorul care îmbrăca masca, nu are voie să vorbească şi nu însoţeşte membrii cetei când merg la Biserică şi cu colindatul la preot.

Spectacolul ţine doar căteva minute, în funcţie de drănicia şi abilitatea gazdei, căci unele gazde, ca turca să rămăie căt mai mult la casa lor, o cinstesc mereu şi cănd este pe punctul de plecare îi face semn să mai rămăie, pănă cănd turca, observănd manevrele gazdei, se înclină pentru ultima oară în fata lui şi pleca mai departe.

După ce trec sărbătorile, cu toţi banii (care de obicei nu prea sunt mulţi pentru că trebuie platiţi lăutarii), măncarea şi băutură strănsă în seara de Crăciun se face o masă la care participă toţi feciorii şi fetele din sat. Apoi se strică (dezpodobeşte) Turca, iar lumea aşteaptă Craciunul următor. Acesta este obiceiul de Turcă.

Doua linkuri "Umblatul cu Turca"
 

http://www.youtube.com/watch?v=toyzchc73Y4

 

http://www.youtube.com/watch?v=tKhe_jpecWg

































PAGINA  IN CONSTRUCTIE
                                                         
                 VA RUGAM SA REVENITI