Ansamblul
Folcloric "Traditia Romana" Stuttgart
Formatia de tineri dansatori ai ansamblului
folcloric "Traditia Romana" Stuttgart va participa in perioada 9-16
Iunie la Festivalul International de Folclor "Pearl of Dance"
din localitatea Armutalan -Turcia.
Animata
fiind de dorinta de a cultiva traditia spiritualitatii romanesti si cunoasterea
folclorului nostru traditional, ca o pretuire constanta a bogatiei si
frumusetii spiritualitatii noastre stramosesti.
Inainte de deschiderea oficiala, membrii
ansamblurilor folclorice vor participa la o parada a costumelor populare in
orasele Marmaris si Armutalan.
Activitatea ansamblului este meritorie, sub toate aspectele si constituie un model de
daruire
profesionala, in dorinta de-a reprezenta cu cinste tara natala.
Importanta este
participarea tinerilor studenti, care desi departe de tara, nu si-au pierdut
simpatia, interesul pentru traditiile noastre, ajutati fiind sa descopere cu
placere si incantare
secretele folclorului romanesc,fascinati de ritmurile si melodicitatea lui,
avind convingerea ca folclorul romanesc autentic poate deveni un ambasador al
culturii romanesti, ajutand la cunoasterea, prietenia
si respectul reciproc al
tinerilor artisti, indiferent de tara de origine.
Cu deosebit respect,
Lucica Krafft Pavelea
Directoare
Ansamblul Folcloric "Traditia Romana" Stuttgart
Deutsch-Rumänisches Forum Stuttgart e.V
Tel.: +049(0)7808910374
lucica-krafft@forum-gerrum-stuttgart.de
lucicakrafft@yahoo.de
Cu
ocazia primei Conferinte privind Strategia Uniunii Europene pentru
regiunea Dunarii,
Ansamblul
Folcloric "Traditia Romana" Stuttgart
a reprezentat cu
succes folclorul romanesc cu a sa spiritualitate in formele cele mai
autentice,
a oferit un
spectacol folcloric la un
nivel artistic deosebit si intr-o ambianta deosebita participantilor,
inaltilor
demnitari politici si celorlalti invitati la acest eveniment in data de
02.02.2010.
Spectacolul s-a desfasurat in Congress
Centrum din localitatea
Ulm-Germania.
Rumänien
hat viele Vorschläge für die EU-Donaustrategie
Tradiţii si Obiceiuri
Româneşti de Primavară:
Mărţişorul:
Marţişorul este sărbătoarea tradiţională
românească
care celebrează sosirea primăverii. Cu această ocazie se oferă
doamnelor şi
domnişoarelor mărţişoare, simbol al binelui şi bunăstarii.
Istorie:
Mărţişorul este un vechi obicei
românesc moştenit de la daci şi
romani. Cuvântul "mărţişor"
are origini latine şi este numele popular al lunii Martie. După vechiul
calendar român, 1 Martie
era prima zi din an şi se celebra sărbatoarea "Matronalia" la care se
desfăşurau serbările lui Marte,
zeul
forţelor naturii, al primăverii şi al agriculturii.
La vechii traci, aceleaşi atribute le avea zeul Marsyas
Silen, considerat
inventatorul fluierului, cultul său fiind legat de glia maternă şi de
vegetaţie.
Lui îi erau consacrate sărbatorile primăverii, ale florilor
şi fecundităţii
naturii.
Semnificaţia mărţişorului a rămas aceeaşi de-a lungul
timpului: este un simbol
al primăverii, al revenirii la viaţă. El ne aduce optimism şi credinţă.
Forma
acestuia s-a schimbat în timp. La început
mărţişorul era simbolizat printr-o
monedă. Mai târziu apărea sub forma unor mici pietre de
râu vopsite în alb şi
rosu inşirate pe o aţă. Acum mărgelele frumos colorate, ceramica şi
florile
le-au luat locul.
Originile sărbătorii mărţişorului nu sunt cunoscute exact, dar se
consideră că
ea a apărut pe vremea Imperiului Roman, când Anul Nou era sărbătorit în prima zi a
primăverii, în luna lui Marte. Acesta nu era numai zeul războiului, ci şi al
fertilităţii şi
vegetaţiei. Această dualitate este remarcată în culorile
mărţişorului, albul
însemnând pace, iar roşu — război.
Anul
Nou a fost sărbătorit pe 1 Martie
până la începutul secolului
al XVIII-lea.
Cercetări
arheologice efectuate în România,
la Schela Cladovei,
au scos la iveală amulete
asemănătoare cu mărţişorul datând de
acum cca. 8 000 ani.
Amuletele
reprezentau nişte
pietricele vopsite
în alb şi roşu care erau purtate la
gât. Documentar, mărţişorul a fost atestat pentru
prima oară într-o lucrare
de-a lui Iordache Golescu. Folcloristul
Simion Florea
Marian presupune
că în Moldova
şi Bucovina mărţişorul era compus dintr-o monedă de aur
sau de argint, prinsă cu
aţă albă-roşie, şi era purtat de copii în jurul
gâtului. Fetele adolescente
purtau şi ele mărţişor la gât în primele
12 zile ale lui martie, pentru ca
mai apoi să îl prindă în păr şi să-l păstreze
până la sosirea primilor
cocori şi înflorirea arborilor. La acel
moment, fetele îşi scoteau mărţişorul
şi-l atârnau de creanga unui copac sau altul, iar moneda o
dădeau pe caş. Aceste „ritualuri”
asigurau un an productiv.
In calendarul ortodox, 1
Martie este ziua Evdochiei, o femeie martir, numita şi Dochia.
Sarbatoarea
este de
fapt apriori timpurilor creştine,
iar Dochia este un personaj păgân.
Legende
si Mituri:
1. Legenda Mărţişorului
Odată
soarele cobora într-un sat, la horă, luând
chipul unui fecior. Un zmeu l-a pândit şi l-a răpit dintre
oameni, închizându-l
într-o temniţă.
Lumea se întristase.
Păsările nu mai cântau, izvoarele nu mai curgeau, iar copiii
nu mai râdeau. Nimeni
nu îndrăznea să-l înfrunte pe zmeu.
Dar într-o zi, un tanăr voinic s-a
hotărât să plece să salveze soarele. Mulţi
dintre pământeni l-au condus şi i-au dat din puterile lor ca
să-l ajute să-l
biruie pe zmeu şi să elibereze soarele. Drumul lui a durat 3
anotimpuri: vară,
toamnă şi iarnă.
A găsit castelul zmeului şi au început lupta. S-au
înfruntat zile întregi până
când zmeul a fost doborât. Slabit de puteri şi
rănit, tânărul elibera Soarele.
Acesta se ridica pe cer înveselind şi bucurând
lumea.
A reânviat natura, oamenii s-au bucurat, dar
viteazul n-a ajuns să vadă primăvara.
Sangele cald din răni i s-a scurs în zapadă. Pe
când acesta se topea, răsăreau
flori albe, ghioceii, vestitorii primăverii. Pînă şi ultima
picătură de sânge
se scurse în zăpada imaculată. Apoi a murit.
De atunci tinerii impletesc doi ciucurasi: unul alb şi unul
rosu. Ei le oferă
fetelor pe care le iubesc sau celor apropiati. Rosul înseamnă
dragoste pentru
tot ce este frumos, amintind de culoarea sângelui voinicului.
Albul simbolizează
sănătatea şi puritatea ghiocelului, prima floare a primăverii.
2. Voinicul
care a
eliberat Soarele
Un mit povesteşte cum Soarele a coborât pe Pământ
în chip de fată preafrumoasă.
Dar un zmeu a furat-o şi a închis-o în
palatul lui. Atunci păsările au încetat să
cânte, copiii au uitat de joacă şi
veselie, şi lumea întreagă a căzut în
mâhnire.
Văzând ce se
întâmplă fără
Soare, un tânăr curajos a pornit spre palatul zmeului să
elibereze preafrumoasa
fată. A căutat palatul un an încheiat, iar când l-a
găsit,
a chemat zmeul la
luptă dreaptă. Tânărul a învins creatura şi a
eliberat fata. Aceasta s-a
ridicat înapoi
pe Cer şi iarăşi a luminat
întregul pământ. A venit primăvara,
oamenii şi-au recăpătat veselia,
dar
tânărul luptător zăcea în palatul zmeului
după luptele grele pe care le avuse.
Sângele
cald i s-a
scurs pe zăpadă, până când l-a lăsat pe
tânăr fără suflare. În locurile în care
zăpada s-a topit, au răsărit ghiocei — vestitori ai
primăverii. Se zice că de
atunci lumea cinsteşte memoria tânărului curajos
legând cu o aţă două flori:
una albă, alta roşie. Culoarea roşie simbolizează dragostea către
frumos şi
aminteşte de curajul tânărului, iar cea albă este a
ghiocelului, prima floare a
primăverii.
3.Lupta Primăverii
cu Iarna
Conform unui
mit care circulă în Republica Moldova, în prima zi
a lunii martie, frumoasa Primăvară a ieşit la marginea pădurii şi a observat cum,
într-o poiană, într-o
tufă de porumbari, de sub zăpadă răsare un ghiocel. Ea a hotărât să-l ajute şi a
început a da la o parte zăpada şi a rupe
ramurile spinoase.
Iarna, văzând aceasta, s-a
înfuriat şi a chemat vântul şi gerul să distrugă
floarea. Ghiocelul a îngheţat imediat. Primăvara a acoperit
apoi ghiocelul cu
mâinile ei, dar s-a rănit la un deget din cauza mărăcinilor.
Din deget s-a
prelins o picătură de sânge fierbinte care, căzând
peste floare, a făcut-o să
reânvie. În acest fel, Primăvara a învins
Iarna, iar culorile mărţişorului
simbolizează sângele ei roşu pe zăpada albă.
4. Legenda
Babei Dochia
Stânca Dochia
Rocile se pot
observa şi astăzi pe muntele Ceahlău şi sunt o mărturie vie a acestui
mit românesc.
Baba Dochia a avut un fiu care s-a căsătorit
împotriva
dorinţei ei. Pentru a-şi necăji nora, într-o zi rece de
iarnă, i-a dat acesteia
un ghem de lână neagră şi a trimis-o la râu să-l
spele, spunându-i să nu se mai
întoarcă până când lâna nu
devine albă. Fata a încercat să spele lâna, dar
chiar dacă degetele sale au început să sângereze,
culoarea acesteia rămânea tot
neagră. De disperare, pentru că nu se putea întoarce acasă la
soţul iubit, a început
să plângă. Impresionat de durerea fetei, Domnul Isus Cristos
i-a apărut în cale
şi i-a dat o floare rosie, spunându-i să spele lâna
cu ea. Acesta nu este un
fapt neobişnuit, pentru că, în legendele românilor,
Isus însoţit de Sfantul
Petre apare des în vieţile oamenilor pentru a-i ajuta la
nevoie. Mulţumindu-i,
fata a pus floarea în apă, a spălat-o şi a constatat cu
uimire că lâna s-a
albit. Fericită că a reuşit să ducă la bun sfârşit această
sarcină grea, şi-a îndreptat
paşii spre casă, unde nu a fost primită cu bucurie de soacra sa, din
contră,
auzind povestea fetei aceasta a acuzat-o că Marţişor (aşa îi
spunea fata,
deoarece nu-l recunoscuse pe Isus) era iubitul ei. Dupa această
întâmplare,
Dochia a pornit împreună cu turma sa spre munte, fiind
convinsă că primăvara
venise deja, altfel de unde ar fi putut Marţişor să aibă floarea? Pe
parcursul
calatoriei sale, şi-a scos, rând pe rând, cele
doisprezece cojoace pe care le
purta, pâna când a ramas fara nici unul. Dar vremea
s-a schimbat. Pe cât de
frumos fusese la începutul zilei, pe atât de
urât se făcuse acum. Ningea şi
totul începuse să înghete.
Fără
alte veşminte cu care să se încălzească, Dochia
a înghetat împreună cu oile sale,
transformandu-se, conform legendei, în
stană
de piatră.
Tradiţii
in prezent:
În prezent, mărţişorul este purtat
întreaga lună
martie, după care este prins de ramurile unui pom fructifer. Se crede
că
aceasta va aduce belşug în casele oamenilor. Se zice că dacă
cineva îşi pune o
dorinţă în timp ce atârnă mărţişorul de pom,
aceasta se va împlini numaidecât.
La începutul lui aprilie,
într-o
mare parte a satelor României şi Moldovei,
pomii sunt împodobiţi de mărţişoare.
În unele judeţe ale
României, mărţişorul
este purtat doar primele două săptămâni. În
localităţile transilvănene mărţişoarele sunt atârnate de uşi,
ferestre, de coarnele animalelor
domestice,
întrucât se consideră
că astfel se pot speria duhurile rele.
În
judeţul Bihor de crede că dacă oamenii se spală cu apa de
ploaie căzută pe 1 Martie,
vor deveni mai
frumoşi şi mai sănătoşi.
În Dobrogea
mărţişoarele sunt
purtate până la sosirea cocorilor, apoi aruncate în
aer pentru ca
fericirea să
fie mare şi înaripată.
Obiceiuri asemănătoare se pot
întâlni în zona Balcanilor, în Bulgaria unde se cheamă Marteniţa (Мартеница), Macedonia, Albania.
